Clarificare în urma comentariilor la cel mai recent film al meu
Am fost acuzat că promovez violența și că prezint o comunitate needucată. Iată ce a scris unul dintre cei care au comentat:
„Legea se aplică de către organele de drept, nu de către niște cuțitași pe care văd că-i promovați. Așa ceva se petrece doar în societățile înapoiate, needucate.”
Consider că această interpretare denaturează complet scopul filmului.
Filmul meu prezintă o situație istorică din anii ’50–’60, în care o comunitate unită și solidară a rămas fără sprijin și fără protecție în fața unor atacuri. Intenția mea nu a fost și nu este de a promova violența, ci de a aduce în atenție un context istoric și social care nu poate fi înțeles prin judecăți pripite și etichete.
Aceste relatări mărturisesc despre o comunitate aflată într-o situație de criză, când nu se putea baza decât pe propriile forțe.
Înainte de a condamna o comunitate, cred că ar trebui să ne punem câteva întrebări,
așa cum reiese și din comentarii.
Cunoașteți istoria anilor ’50 și ’60? Știți exact împotriva căror atacuri au încercat acești oameni să se apere? Cunoașteți istoria locală și istoria culturală a locului? Cunoașteți această comunitate și realitățile în care a trăit? Știți cine a luat ce și de la cine? Pe ce vă bazați atunci când decideți cine a avut dreptate și cine nu?
Iar atunci când instituțiile statului nu protejează o comunitate și nimeni nu îi ia apărarea, v-ați întrebat ce opțiuni mai rămân oamenilor aflați într-o asemenea situație?
Considerați că poliția comunistă din acea perioadă era un garant al dreptății? Susțineți că această instituție ar fi fost în măsură să judece imparțial asemenea situații și să facă dreptate? Faptul că o instituție reprezintă autoritatea statului nu înseamnă automat că acționează în mod just.
Pe ce vă bazați când afirmați că era vorba despre o comunitate needucată? Nu existau oare, și în acea lume, oameni care încercau să păstreze niște limite umane și să apere demnitatea comunității lor?
Credeți că sistemul s-a comportat omenește cu acești oameni încă de la început, în condițiile în care au fost deposedați de bunurile lor și bătuți? Putem judeca reacțiile oamenilor fără să cercetăm mai întâi ce li s-a întâmplat și în ce împrejurări au fost nevoiți să trăiască?
Nu promovez violența și nu glorific folosirea cuțitului. Prezint o realitate istorică ce trebuie înțeleasă în contextul ei. Ideal ar fi fost ca cele două culturi să poată conviețui în pace, una lângă cealaltă, fiecare păstrându-și propria identitate și respectând-o pe a celeilalte.
Din păcate, nu aceasta a fost realitatea.
A înțelege contextul istoric nu înseamnă a justifica violența. Înseamnă a refuza să judecăm oameni și comunități fără să le cunoaștem istoria.
Frigyes Fogel
FogelMedia
Tisztázás a legutóbbi filmemhez fűzött hozzászólások kapcsán
Azzal vádoltak meg, hogy az erőszakot népszerűsítem, és egy műveletlen közösséget mutatok be. Íme, mit írt az egyik hozzászóló:
„A törvényt a jogalkalmazó szervek érvényesítik, nem pedig holmi késes emberek, akiket látom, hogy ti népszerűsítetek. Ilyesmi csak elmaradott, műveletlen társadalmakban történik.”
Úgy gondolom, hogy ez az értelmezés teljesen eltorzítja a film célját.
A filmem egy olyan, az 1950-es és 1960-as évekből származó történelmi helyzetet mutat be, amelyben egy összetartó és szolidáris közösség támasz és védelem nélkül maradt a támadásokkal szemben. Nem az volt, és most sem az a szándékom, hogy népszerűsítsem az erőszakot, hanem az, hogy ráirányítsam a figyelmet egy olyan történelmi és társadalmi összefüggésre, amelyet elhamarkodott ítéletekkel és címkézéssel nem lehet megérteni.
Ezek a történetek egy olyan közösség válsághelyzetéről tanúskodnak, amely akkor csak a saját erejére támaszkodhatott.
Mielőtt elítélnénk egy közösséget, úgy gondolom, néhány kérdést fel kellene tennünk magunknak, ahogy ez a hozzászólásokban meg is jelenik.
Ismerik az 1950-es és 1960-as évek történelmét? Pontosan tudják, milyen támadások ellen próbálták megvédeni magukat ezek az emberek? Ismerik a hely történelmét és kultúrtörténetét? Ismerik ezt a közösséget és azokat a körülményeket, amelyek között élt? Tudják, ki mit vett el, és kitől? Mire alapozzák, amikor eldöntik, kinek volt igaza, és kinek nem?
És amikor az állami intézmények nem védenek meg egy közösséget, és senki sem áll ki mellette, elgondolkodtak-e azon, milyen lehetőségeik maradnak az ilyen helyzetbe került embereknek?
Úgy gondolják, hogy az akkori kommunista rendőrség az igazságosság biztosítéka volt? Azt állítják, hogy ez az intézmény képes lett volna pártatlanul megítélni az ilyen helyzeteket és igazságot szolgáltatni? Az a tény, hogy egy intézmény az államhatalmat képviseli, még nem jelenti automatikusan azt, hogy igazságosan jár el.
Mire alapozzák azt az állításukat, hogy egy műveletlen közösségről volt szó? Vajon abban a világban nem voltak olyan emberek is, akik megpróbálták megőrizni az emberség határait, és megvédeni saját közösségük méltóságát?
Úgy gondolják, hogy a rendszer már a kezdetektől emberségesen bánt ezekkel az emberekkel, miközben megfosztották őket a javaiktól és megverték őket? Megítélhetjük-e az emberek reakcióit anélkül, hogy előbb megvizsgálnánk, mi történt velük, és milyen körülmények között kellett élniük?
Nem népszerűsítem az erőszakot, és nem dicsőítem a késhasználatot. Egy olyan történelmi valóságot mutatok be, amelyet a maga összefüggéseiben kell megérteni. Az lett volna az ideális, ha a két kultúra békében tudott volna egymás mellett élni, mindkettő megőrizve saját identitását, és tiszteletben tartva a másikét is.
Sajnos nem ez volt a valóság.
A történelmi összefüggések megértése nem jelenti az erőszak igazolását. Azt jelenti, hogy nem vagyunk hajlandóak úgy ítélkezni emberek és közösségek fölött, hogy nem ismerjük a történelmüket.
Fogel Frigyes
FogelMedia
