(In English, Hungarian, Romanian)
Ha engem megtámadnak, akkor védekeznem kell, tényekkel. Ezt tanultam.
Nekem már csak ez maradt. Nekik a manipuláció, a kisebbrendűségi komplexusuk, és az elfojtásaik.
Más, erdélyi magyar nevében most sem szólok, hisz nem tisztem az ilyen, (bár családi vonalon joggal tehetném ezt) de mivelhogy egyre több szellemi ütést kapok tőlük is, amikor például épp csodás hazájukban kínlódok kameráimmal, nos, -többek közt- ezért is született ez a kis mai reggeli reflexió a legutóbbi bejegyzésem margójára.
https://egyorultnaploja.com/2023/02/08/ismet-megy-a-csinalt-balhe/
A tegnapi megosztásom kapcsán, íme egy kis rövid adalék:
“Ha a nem létező közigazgatási területekkel példálóznak (a román miniszterek), érdemes lenne azt is figyelembe venni, hogy nemcsak Székelyföld, de Moldva sem létezik Románia területén, mégis, akadálytalanul loboghatnak Moldva zászlói, például a németvásári (Târgu Neamț) várfalon. Mindez azt igazolja, hogy a román hatóságok kettős mércét alkalmaznak”. Árus Zsolt, a Székely Figyelő Alapítvány elnöke (forrás: Transtelex)
Nos… Sok-sok személyes (erdélyi) tapasztalataim alapján is (mint filmes), még az ő értelmiségeik sem képesek a nyugodt, érveken alapuló eszmecserékre, a kritikai gondolkodásra. (Egy szlovák miniszter épp tegnap támadott-hazudott a mainstream sajtóban ismét a magyar kártya előhúzásával)…
A hisztéria, düh, lenézés az igen, de a tudás, lexikális ismeret és önkritikus szembenézés náluk sincs a témában, nem is volt.
Személyes tapasztalatom egyike, hogy ezekben a hónapokban (román) kisiskolásokat a saját oktatási intézményeikben -például Kolozsváron- hazugságokkal ijesztgetik a tanáraik, hogy “a magyarok Erdély visszafoglalására készülnek”… A 10 éves (!) gyermek ezt elmondta nekem amikor is az édesanyához fordulva megkérdeztem ez hogyan is lehetséges most itt Kolozsváron, hogy egy állami iskolájukban kiskorúakat a saját tanáraik netto provokációkkal riogatnak, akkor a válasz a (román) szülő részéről a dacos hallgatás volt.
Az anyuka egy román értelmiséginek számító lakos.
Hát ez a nagy büdös helyzet. Ezeket kell látnom nap mint nap.
Mint a Ceaușescu időkben. Ezt csinálják. Most is.
Akkor most mit lehet tenni?
(A kérdésem költői volt).
Fogel Frigyes
Filmes
A témáról bővebben a Transtelex-nél:
———————————————————————————
If I am attacked, I have to defend myself with facts. This is what I learned.
This is all I have left. Theirs is the manipulation, their inferiority complex, and their repressions.
I don’t speak on behalf of other Transylvanian Hungarians either, because I don’t respect them, (although I could rightfully do so on a family line), but since I get more and more mental blows from them, when, for example, I struggle with my cameras in their wonderful country, well, -among others- that’s why it was born this is this morning’s little reflection on the margin of my last post.
In relation to my share yesterday, here is a short addendum:
“If (the Romanian ministers) use non-existent administrative areas as an example, it would also be worth considering that not only Székelyland, but also Moldavia does not exist on the territory of Romania, yet the flags of Moldavia can be flown unhindered, for example on the castle wall in Németvásár (Târgu Neamț). All this proves that the Romanian authorities apply a double standard”. Zsolt Árus, president of the Székely Figyelő Foundation (source: Transtelex)
Well… Based on my many, many personal (Transylvanian) experiences (as a filmmaker), even their intellectuals are not capable of calm, argument-based exchanges and critical thinking. (Just yesterday, a Slovak minister attacked and lied in the mainstream press again by playing the Hungarian card)…
Hysteria, anger, and contempt are yes, but knowledge, lexical knowledge and self-critical confrontation are not there, nor were they.
One of my personal experiences is that during these months (Romanian) elementary school children in their own educational institutions – for example in Cluj-Napoca – are scared by their teachers with lies that “the Hungarians are preparing to retake Transylvania”… The 10-year-old (!) child told me this when I turned to the mother and asked how is this possible now here in Cluj, that minors are being scolded by their own teachers with net provocations in a state school, then the answer on the part of the (Romanian) parent was defiant silence.
The mother is a resident Romanian intellectual.
Well, this is a big stinky situation. I have to see these every day.
Like in Ceaușescu times. This is what they do. Even now.
So what can be done now?
(My question was poetic).
Fogel Frigyes
Filmes
————————————————————————
Dacă sunt atacat, trebuie să mă apăr cu fapte. Asta am învățat.
Asta e tot ce mi-a mai rămas. A lor este manipularea, complexul lor de inferioritate și represiunile lor.
Nu vorbesc nici în numele altor maghiari ardeleni, pentru că nu-i respect, (deși aș putea pe drept să o fac pe linie familială), dar din moment ce primesc din ce în ce mai multe lovituri psihice de la ei, când, de exemplu , mă lupt cu camerele mele în țara lor minunată, ei bine, -printre altele- de aceea s-a născut aceasta este mica reflecție de azi dimineață la marginea ultimei mele postări.
În legătură cu cota mea de ieri, iată un scurt addendum:
„Dacă (miniștrii români) folosesc ca exemplu zone administrative inexistente, ar mai fi de luat în considerare că nu doar Ținutul Secuiesc, ci și Moldova nu există pe teritoriul României, totuși steagurile Moldovei pot fi arborate nestingherite, de exemplu pe zidul castelului din Németvásár (Târgu Neamț). Toate acestea demonstrează că autoritățile române aplică un standard dublu”. Zsolt Árus, președintele Fundației Székely Figyelő (sursa: Transtelex)
Ei bine… Pe baza multor, multe experiențe personale (ardelene) ale mele (ca regizor), nici intelectualii lor nu sunt capabili de schimburi calme, bazate pe argumente și gândire critică. (Chiar ieri, un ministru slovac a atacat și a mințit din nou în presa mainstream jucând cartea maghiară)…
Isteria, mânia și disprețul sunt da, dar cunoașterea, cunoașterea lexicală și confruntarea autocritică nu există și nici nu au existat.
Una dintre experiențele mele personale este că în aceste luni (români) copiii de școală elementară din propriile instituții de învățământ – de exemplu în Cluj-Napoca – sunt speriați de profesorii lor cu minciuni că „maghiarii se pregătesc să reia Transilvania”… Copilul de 10 ani (!) mi-a spus asta când m-am adresat mamei și am întrebat cum este posibil acest lucru acum aici la Cluj, că minorii sunt certați de proprii profesori cu provocări nete într-o școală de stat, apoi răspunsul pe partea de părinte (român) era tăcerea sfidătoare.
Mama este un intelectual român rezident.
Ei bine, aceasta este o situație uriașă. Trebuie să văd astea în fiecare zi.
Ca pe vremea lui Ceaușescu. Asta fac ei. Chiar si acum.
Deci ce se poate face acum?
(Întrebarea mea a fost poetică).
Egy őrült naplója 
Egy gondolat “Ha engem megtámadnak, akkor védekeznem kell, tényekkel.” bejegyzéshez